Dorian OBREJA
Rar pun trei semne de exclamare la un titlu, dar, dacă o fac, aveți siguranța că am motive pe deplin întemeiate.
Un renumit scriitor român contemporan sintetiza, în urmă cu peste un deceniu, situația actuală în titlul ”Cultura – un ”pericol” pentru societatea de consum”. Dacă ar fi ca I.L.Caragiale să trăiască astăzi, unul dintre celebrele sale personaje, profesorul Marius Chicoș Rostogan, care, desigur, ar fi un pedagog de școală foarte nouă, aflată sub semnul indicațiilor de la Bruxelles, ar întreba o loază de elev :”no, prostovane! Ce-i societatea de consum?”. Cum loaza n-ar ști chiar exact, ar trebui să căutăm la dicționare, unde subiectul e definit (mai blând) ca ”tip de societate în care sistemul economic împinge (sublinierea mea, D.O.) la consum și creează nevoi care îi sunt profitabile„ , subliniindu-se că, în acest tip de societăți, ”consumismul este o tendință în…