Privit din prezent, trecutul apare fiecăruia ca o mare lină. Puţine sunt momentele care să se fi păstrat în amintire atît de puternic încît să ne tulbure şi azi. Memoria e asemenea unui malaxor. Sub dinţii săi perfizi, tot ce a fost tare în trecutul nostru se transformă într-o pulbere argintie fină. Regula asta a vieţii individuale se aplică strălucit şi la istoria omenirii. Dacă ne întoarcem o clipă asupra celor deceniilor care s-au scurs de la finele marelui război mondial, avem impresia unor vremuri de pace, domoale ca o după-amiază de toamnă tîrzie. Aruncîndu-ne însă o privire asupra cărţii de Istorie, vom constata că au fost ani tulburi: războaie, crize locale cu ecou planetar şi crize…
